LINISTEA…

Stand in fata calculatorului,ascultand muzica si  privind cum misunau fel si fel de chestii pe monitor…parca,totul e prea linistit…parca ceva nu e in regula.Ori e prea multa liniste…ori ma plictiseam…inca nu imi dadeam seama nici eu.Totusi…e foarte placuta linistea,dar linistea sufleteasca e si mai placuta…atunci te simti cel mai bine si esti increzator ca poti fi in stare sa faci multe lucruri pe care,personal nu ai credinta ca le poti face.

Psalmul 84:10,spune…ca…”Caci mai mult face o zi in curtile tale decat o mie in alta parte.Eu vreau mai bine sa stau in pragul casei Dumnezeului meu decat sa stau in corturile rautatii”.Practic…acest verset,declara,ca,cel mai bine ne simtim in prezenta Lui Dumnezeu,e un sentiment unic…,nu iti trebuie prea multa teologie pentru a intelege acest lucru,iar versetul 11 ne confirma cele scrise mai sus:”Caci Domnul Dumnezeu este un soare,si un scut.Domnul da indurare si slava si nu lipseste de niciun bine pe cei ce duc o viata fara prihana”.Aceste doua versete sunt pasajul meu favorit din Biblie,si incerc sa il traiesc in fiecare zi.Din acest pasaj m’am inspirat,si am incercat sa scriu un cantec,pe care am reusit sa il si termin.

In incheiere,versetul 12 din acelasi psalm 84,spune ca “Domne al ostirilor,ferice de de omul ce se increde in Tine!!!”.Aceasta fraza,imi confirma ceea ce Biblia incearca sa ne convinga,ca,cautandu’L pe El,vom avea doar bucurii,ne vom simti mai impliniti,setea si foamea vor disparea,pentru ca El are puterea sa ne salveze.El este unic,ete Atotputernic,E Minunat…..intr’un cuvant….E DUMNEZEU!!!

De fiecare data,cand am cate un gand ca acesta…imi place sa’l alternez cu o cantare…iar acestui post,cred ca i se potriveste cantarea:

În faţa tronului de sus eu am un bun Apărător,

Un mare Preot, pe Isus, la care aflu ajutor.

Săpat eu sunt pe mâna Sa şi pe-a Lui inimă sunt scris

Iar cât în ceruri El va sta, pârâşul meu va fi învins,

Pârâşul meu va fi învins.

Satan când mă va acuza spunându-mi că sunt vinovat,

Privesc la Domnul, Stânca mea ce-a şters pe cruce-al meu păcat.

Fiindcă Domnul a murit, eu am ajuns neprihănit;

Dreptatea s-a îndeplinit, prin moartea Lui sunt mântuit,

Prin moartea Lui sunt mântuit.

Şi iată Mielul înălţat, Cel nepătat, neprihănit,

Cuvântul viu şi întrupat e Rege-al regilor slăvit.

Unit cu El nu voi muri, cu sânge m-a răscumpărat;

Voi fi cu El în veşnicii, cu Domnul meu glorificat!

Cu Domnul meu glorificat!

Dragostea…

Dragostea este cel mai nobil sentiment uman. Este fundamentul unei vieţi creştine autentice şi temelia fericirii.
E simplu sa dăruieşti din dragostea ta celor ce îţi sunt alături la bine şi la rău, celor ce te sprijină, celor ce îţi oferă dragostea lor.
Dar ce faci atunci când aceiaşi oameni se comportă ca şi când ţi-ar fii duşmani?
“Teoria” spune să-ţi iubeşti şi duşmanii, dar de cele mai multe ori noi nu reuşim nici să-i iubim cu adevărat pe cei din familia noastră. Şi e aşa de trist să ştii că ai trăit 20 de ani împreună cu cineva şi niciodată nu ai fost în stare să-i arăţi dragostea necondiţionată, cea care ne diferenţiază de lumea aceasta.

A iubi cu vorba e simplu. Dar a te implica emoţional în relaţiile cu cei din jur e atât de greu. E mai uşor să fii distant şi indiferent faţă de cel de lângă tine decât să iei parte la trăirile lui, la modul lui de a zâmbi, de a plânge…

Un lucru pe care deseori îl uităm privitor la dragoste este că ea se dăruieşte fără a aştepta ceva în schimb. Şi probabil asta ne înspăimântă. Cel mai mare inamic al dragostei este eul nostru, egoismul, mândria. Cum să mă las călcat în picioare de cineva care ar trebui să-mi “pupe tălpile”, vorba noastră?!!! Oare aşa a zis şi Isus când şi-a întins mâinile pe cruce pentru noi?

E adevărat că dragostea ne costă mult, atât mental cât şi sufleteşte şi material. Pentru că atunci când iubeşti cu adevărat nu te limitezi în nici un domeniu pentru a-ţi arăta dragostea. Dar la fel de adevărat este faptul că dăruind dragostea noastră celor din jur vom fii mai împăcaţi cu noi înşine, cu cei din jur şi cu Dumnezeu. Vom putea dormi liniştiţi, ne vom putea ridica în fiecare dimineaţă din aşternut mulţumindu-i Domnului pentru o nouă zi în care ne-a arătat dragostea Sa, şi pentru o nouă oportunitate de a împărţi din dragostea noastră pentru semenii noştri, care au atât de multă nevoie de ea.

Aşa că la mijloc de primavara,când toţi se gândesc la orice în afară de a-şi împrospăta fântâna dragostei din sufletul lor, vă îndemn să trăiţi o viaţă plină de iubire şi afecţiune pentru cei din jurul vostru. Şi vă garantez (nu eu, ci Dumnezeu) că veţi fii nespus mai fericiţi, mai plini de viaţă şi cu mai multă speranţă în necunoscutul ce ne pândeşte.

“Prin aceasta vor cunoaşte toţi că Sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” Ioan 13:35